(ajánló) petronela rotar: despre singuratate

2015 feb 18.Mások máshol

eldöntöttem (már jó ideje), hogy elkezdek olyasmiket is közzétenni, amiket melegen ajánlok. gyakran van olyan film, cikk, blog, könyv, tanulmány, videó, ami úgy érzem, nagyonis témába (gyakran húsba) vág.

jelen esetben ilyen ez a petronela rotar bejegyzés. olyan mértékben egyetértek a cikk minden mondatával, hogy olvasás közben folyamatosan ott lebegett az, hogy “a számból vetted ki a szót, cica”. saját írások közül talán az egyedülálló vs. kacsolatban az, ami a legközelebb áll hozzá.

részletek a bejegyzésből:
______________________________________

(…) adevărul e că mie îmi place să petrec timp cu mine. Să fac lucruri la care țin foarte mult de una singură. (…) Practic, nu există activitate pe care să îmi doresc să o fac și să mă oprească faptul că nu am cu cine. (…) Prefer să fiu eu cu mine decît să am lîngă mine pe cineva care doar umple un spațiu sau scaun liber. E un (alt) compromis pe care nu îl fac. (…)

Atunci cînd liniștea și fericirea ta depind de un altul – oricine ar fi acela – pericolul să îți fugă pămîntul de sub picioare e major. (…)

Doar că, cu cît trece vremea, devin tot mai sceptică și mizantropă. Tot mai solitară. Umanitatea mă dezamăgește tot mai mult. Nu mai cred demult în finaluri fericite. Aș vrea să cred, pe cuvînt. Dar cu cît mă aplec mai mult asupra chestiunii, cu atît mă scîrbesc mai tare. Dragostea are termen de garanție. Nu suntem monogami, iar asta e tot mai evident în lumea postmodernă, unde ne căsătorim și divorțăm isteric, suntem părăsiți și părăsim, suntem cu toții nefericiți, deprimați, singuri. Iar singurătatea cea mai cumplită e aia în cuplu. (…)

Alcool, sex, jocuri, droguri, rețele sociale, virtuale, televizor, showuri, can-can, totul la un click distanță de pe telefonul pe care îl avem cu noi tot timpul, ca nu cumva să rămînem singuri și să ne apuce disperarea. Sau diversele compulsii: sport excesiv, diete, moduri de viață extreme – doar alte forme social acceptate de fugă de sine. Îmi spunea prietena mea, un om foarte treaz și conștient de sine, că îi e tot mai greu, cu cît devine mai rotundă pe interior, să interacționeze cu ceilalți, să îi accepte în jur, să îi placă. (…)

Desigur, dacă va sări din vreun tufiș bărbatul care să mă poată pe mine, voi sta pe loc, nu voi fugi. Dar nici nu mă înghesuie nevoia de a-l vîna eu. Am lucruri mai bune de făcut cu timpul meu. De una singură. (…)

Oszd meg:

Szólj hozzá...

Szólj hozzá!